„Niciodată adevărul nu se află la mijloc! La mijloc e întotdeauna o problemă! Adevărul este, cu siguranţă, deasupra…“ (Goethe)

Această carte nu este o lucrare ştiinţifică. Deci nu am pretenţia nici că aş fi descoperit ceva şi nici că am dreptate. Este rezultatul observaţiilor empiric-jurnalistice, adică pretins obiective pe care le-am făcut de-a lungul timpului traversând comunităţile română şi maghiară din Secuime şi din Ardeal.

Puţini sunt astăzi cei care mai pot trece din grupurile românilor în cele ale maghiarilor şi viceversa şi care pot fi acceptaţi sau respinşi în egală măsură de ambele. Puţini sunt şi cei care pot avea răbdarea de a-i asculta şi pe unii, şi pe alţii fără a judeca prin ochiul istoriografic distorsionat al trecutului, sau prin ecranul manipulativ al prezentului, ci doar prin perspectiva detaşată a viitorului.

Dacă am ales să trăim împreună şi nu în bricege să ne tăiem, atunci calea pe care am apucat-o este greşită! Aprindem prea uşor, prea multe fitile ale unor bombe care vor exploda mai devreme sau mai târziu. Cred că responsabilitatea escaladării unui conflict apasă pe umerii tuturor celor care trăiesc aici şi care – uneori din neştiinţă şi dezinteres – otrăvesc atmosfera de calm, prietenie, destindere, comunicare…

Cartea aceasta se adresează celor care mai au ochi de văzut şi urechi de auzit. Celora care mai cred că viitorul unor judeţe din inima ţării nu seamănă nici cu Kosovo, nici cu Transnistria. Dar în special celor care vor să mai vadă zâmbete pe feţele vecinilor, indiferent de limba în care se salută.

Autorul